Schitul Doamna Piatra Neamţ

Schitul Doamna

Edificiul impresionează de la prima vedere prin dimensiunile sale reduse şi prin simplitatea sa. Zidurile puternice, care depăşesc uneori grosimea de 1,5 m, se înalţă după obişnuitul plan treflat, cu absidele bine conturate şi care prezintă la exterior câte trei faţete plane îmbinate în unghi. Acoperişul în două ape, uşor evazat deasupra absidei altarului, se desfăşoara unitar până la clopotnita scundă ce se înalţă la extremitatea vestică, deasupra intrării originare. Este cât se poate de clar că în momentul primei sfinţiri biserica a avut o singură încăpere şi că mult mai târziu s-au adăugat pridvorul de pe axul longitudinal al navei şi veşmântaria de pe latura sudică, în dreptul absidei altarului. În interior, pridvorul îngust este acoperit cu o boltă stelară susţinută de patru perechi de nervuri, ce contrastează cu puritatea stilistică a bolţii semicilindrice a naosului, care se întinde inclusiv deasupra altarului. Absidele laterale sunt scobite în grosimea zidurilor, iar deasupra ieşirii din naos se afla un mic cafas (balcon) ce asigură accesul în clopotniţă. Restaurată între anii 1991-1993, i se mai adaugă un mic pridvor pe latura sudică.

Se pare că Schitul Doamna nu a avut pictură nici în interior nici în exterior. Doar deasupra intrării în pridvor s-au realizat recent doua medalioane în mozaic cu portretele Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel. În schimb, catapeteasma executată din trei dulapi de proporţii impresionante, etalează întreaga gamă de motive sculpturale caracteristice unui stil neobizantin oarecum autohtonizat prin prezenţa masivă a elementelor decorative preluate din arta populară a Văii Bistriţei. Motivele vegetale stilizate domină cu autoritate câmpurile dintre icoane şi o mare parte din suprafaţa uşilor împărăteşti, iar chipurile sfinţilor, pictate de Mihai Zugravul, se impun prin expresivitate şi printr-o fericită îmbinare a culorilor.