Aţi auzit de lacul „Ochiul Beiului”? Este unul dintre cele mai importante obiective turistice ale Banatului Montan, situat în Parcul Naţional Cheile Nerei – Beuşniţa. Locul este încărcat de legende populare care de care mai frumoase şi mai interesante dar cea mai cunoscută dintre ele este legată de iubirea dintre un bei turc şi o frumoasă păstoriţă din părţile Potocului. Legenda spune că în vremurile acelea Banatul era stăpânit de turci iar raiaua era la Ilidia. Un bei tânăr şi foarte bogat (că de-aia era bei, nu?) obişnuia să vâneze pe acele meleaguri; într-una din zile, pe când se afla la vânătoare, a zărit o frumoasă ciobăniţă şi s-a îndrăgostit pe loc de ea. Și fetei i-a căzut cu tronc turcul aşa că au început să se iubească fără să ţină cont de religie sau diferenţa de bogăţie dintre ei doi. Tatăl beiului, aflând despre dragostea dintre cei doi, a trimis oşteni să omoare fata care-i sucise minţile fiului său. A sărit beiul în apărarea fetei şi s-a luptat cu oştenii dar degeaba, au înjunghiat-o pe biata păstoriţă în vîrf de stâncă ucigând-o pe loc. În timpul luptei, beiul şi-a pierdut un ochi şi în locul în care a căzut acesta s-a format lacul carei poartă numele. A plâns mult după fată şi dragostea dintre ei doi apoi, nemaiputând rezista durerii din inimă, a scos hangerul şi s-a înjunghiat. Din lacrimile beiului s-a format izvorul care alimenteaza lacul. O altă legendă spune că în noaptea de Sânziene, la Ochiul Beiului, se strâng, se îmbăiază şi dansează ielele pădurii. Ele sfârşesc jocul înainte de ultimul cântat al cocoşilor. Localnicii leagă dispariţia celor plecaţi şi pierduţi în pădurea virgină de puterea amăgitoare a celor şapte iele. În realitate, lacul carstic Ochiul Beiului este alimentat de un izbuc, un izvor care alimentează mereu lacul cu o apă cristalină şi de o culoare ireală. Datorită acestei alimentări continue a lacului, acesta nu îngheaţă niciodată temperatura apei fiind vara de + 4 – 5 grade iar iarna urcând chiar şi la + 8 – 9 grade. Ca să ajungi la lacul Ochiul Beiului, laşi în urmă Oraviţa, oraş aşezat în Valea Mare, mergi până la Ciclova Română după care te îndrepţi spre satele Ilidia – important centru administrativ în timpul ocupaţiei maghiare şi otomane - Potoc şi în final, Socolari. La Ilidia se mai zăresc ruinele cetăţii şi dacă doreşti să te abaţi un pic de la traseu poţi urca până la aceste ruine de unde ai o fascinantă perspectivă asupra spaţiului montan bănăţean şi Văii Caraşului. Lacul carstic Ochiul Beiului, monument al naturii care beneficiază de un regim special de protecţie, are o lăţime de aproximativ 20 metri şi o adâncime de cca. 4 metri. Amatorii de drumeţii montane şi iubitorii naturii sunt invitaţi să viziteze aceste meleaguri fabuloase, unde se află, poate, ultimele păduri virgine din Europa şi cu siguarnţă vor rămâne fermecaţi de priveliştile minunate dorindu-şi să revină şi pe viitor.
|