Parcul Naţional Ceahlău Bicaz

Muntele Ceahlău este cel mai renumit şi mai impresionant masiv din partea centrală a Carpaţilor Orientali, fiind unul dintre puţinele complexe carpatine care mai pastrează încă eşantioane nealterate ale naturii. În plus, Ceahlăul este unul din cei mai bogaţi munţi în legendă şi mitologie. Aici o poţi întâlni pe Baba Dochia, pe Vulturul lui Traian, pe Panaghia, Toaca şi mulţi alţii.

 Masivul Ceahlău este clar delimitat la nord, est şi sud de văile râurilor: Bistricioara, Bistriţa (lacul Izvorul Muntelui – Bicaz) şi Bicaz. Limita vestica, mai putin tranşantă, corespunde văilor Pinticului (tributară Bistricioarei) şi Jidanului (Capra) care se varsă în râul Bicaz.

Înconjurat de valea Bistricioarei la nord, valea Bicazului la sud, valea Bistriţei la est si văile Bistrei, Pinticului si Jidanului la vest, masivul Ceahlău este constituit dintr-un sistem de culmi dispuse radial, având altitudini ce variază între 1000-1300 m şi care converg către cele două puncte mai înalte: Vârful Ocolaşul Mare – 1907 m si Vârful Toaca – 1904 m.

Partea centrală a masivului este un imens sinclinal suspendat constituit din roci mai dure (conglomeratele de Ceahlău). Este formată din două trepte structural litologice majore: platoul Ocolaşului Mare şi cel al Ocolaşului Mic, separate printr-o denivelare de cca. 200m.

Platoul superior corespunde cu suprafaţa boltită a sinclinalului în care vârful Ocolaşul Mare (1907 m) la sud şiToaca (1904 m) la nord marchează marginile sinclinalului, iar partea cea mai coborâtă corespunde cu axa acestuia. Platoul are aproape 6 km lungime şi peste 1 km lăţime în partea sa sudică. Între Ocolaşul Mare şi Toaca, deasupra platoului înalt se ridică vârfuri cu înălţimi sub 1850 m: Bâtca lui Ghedeon (1845 m) şi vârful Lespezi (1805 m), iar pe flancuri apar numeroase trepte structurale (poliţe) dintre care cea mai cunoscută este Poliţa cu Crini.

Platoul este marginit de abrupturi impresionante fragmentate de obarsiile a numeroase pâraie. Actiunea indelungata a ploilor şi vantului a sculptat în conglomeratele de pe marginea platoului stanci cu aspect ruiniform şi forme ciudate în jurul carora s-au tesut celebrele legende ale Ceahlăului (Turnurile Ocolasului Mare, Panaghia, Claia lui Miron, Turnu lui Budu, Detunatele, Caciula Dorobantului). În masa de conglomerate se detaseaza petele mai deschise la culoare ale klippelor calcaroase de la Piatra cu Apa, stanca Dochia, Ocolasul Mic, Izvorul Alb sau cele de sub Turnul lui Budu. La baza abrupturilor s-au depus uriase trene de grohotis acoperite de paduri seculare.

Tot în treapta inalta a masivului se incadreaza şi culmea Piatra Sura (1525 m) – Batca Neagra (1398 m) dezvoltata intr-o banda de conglomerate de acelasi fel cu conglomeratele de Ceahlău. Creasta este de tip hog-back şi este despartita de platou prin şaua din Poiana Stănilelor.

În jurul părţii centrale s-a dezvoltat cea de-a doua treapta a reliefului, mai joasa şi mai fragmentata – Munceii Ceahlăului.  Acestia ocupa circa 2/3 din suprafata Masivului Ceahlău şi sunt formati din culmi prelungi cu altitudini cuprinse intre 1000 şi 1300 m. Culmile au aspectul rotunjit şi profilul longitudinal ondulat, generat de alternanta varfurilor mai inalte ( bâtci ) cu seile dintre ele denumite de localnici curmaturi sau tarnite.

In partea de sud şi est a masivului culmile se desprind radiar de sub abruptul platoului central iar în vest sunt paralele cu acesta. Sunt despartite de numeroasele paraie cu obarsia în zona inalta a muntelui care impun o energie a reliefului cuprinsa intre 400 şi 500 m. Dintre aceste culmi periferice Obcina Lacurilor, Obcina Tarsoaiei şi Obcina Boistea din partea de vest a masivului formeaza impreuna cel mai lung interfluviu ce desparte valea paraului Slatina (Schit) de valea Bistricioarei.

La nord şi est se desprind de sub abrupturi, intocmai ca niste uriase contraforturi de cetate, culmile: Piciorul Humariei, Obcina Tiflicului, Obcina Cerebuc şi Obcina Ciucanului, Obcina Verdelui, Obcina Chica Baicului şi Obcina Horsti.

La sud şi est culmile sunt şi mai fragmentate, morfologia lor devenind mai complicata. Incepand de la paraul Izvorul Muntelui catre vest se succed: Muntele Sima, Obcina Piatra Arsa continuata cu Culmea Duboasa, Obcina Chiliei , Obcina (Piciorul) dintre Bistre, Obcina Tablei şi altele.

În acest climat temperat-continental, în funcţie de variaţia pe altitudine a habitatelor, vom vedea multe specii de orhidee, printre care sângele voinicului (Nigritella rubra şi Nigritella nigra) şi papucul doamnei (Cypripedium calceolus), dar şi bulbucii de munte (Trollius europaeus), arginţica (Dryas octopetala) sau floarea de colţ (Leontopodium alpinum), specii protejate la nivel european.

De-a lungul numeroaselor poteci de munte, pot fi întâlnite specii comune zonelor montane, de la broaşte divers colorate (Bombina variegata – buhaiul de baltă cu burta galbenă) şi tritoni (Lissotriton montandoni – tritonul carpatic), la şopârle (Zootoca vivipara – şopârla de munte) şi vipere (Vipera berus – vipera de munte) sau chiar o multitudine de păsări (piţigoi mari, de brădet, de munte, cu creastă, ţicleni, şorecari, huhurezi) şi mamifere (căprioare, cerbi, mistreţi, urşi, lupi şi chiar râşi).