Muzeul "haszmann Pal" Cernat

Obiectiv recomandat

O alttă curiozitate a comunei este Muzeul "Haszmann Pál ", care şi-a câştigat numele de la întemeietorul acestuia în 1999. Instituţia funcţionează în conacul Damokos Gyula şi parcul, respectiv grădina acestuia. Conacul a fost construit între secolele 17-19., iar aspectul neoclasicist şi l-a dobândit în 1831. Între anii 1950-70, neglijat, în stare deplorabilă, "fără stăpân" îşi trăia ultimele zile, când conducători locali şi centrali l-au desemnat şi predat în vederea întemeierii unui muzeu. Terenul cu o suprafaţă de peste două hectare s-a dovedit a fi potrivit pentru realizarea unui "skanzen" (muzeu în aer liber). Muzeul şi-a deschis porţile la 25 februarie 1973.

Expoziţia de bază a fost amplasată în cele şase camere ale conacului, dar pe zi ce trece se extinde, se schimbă, se reorganizează. O foarte mare importanţă au exponatele privind istoria spirituală a locului, personalităţile cultural-istorice, precum şi expoziţia privind viaţa şi activitatea marilor fii ai acestor locuri.

În curtea muzeului se află o rară descoperire arheologică de cel puţin un mileniu şi jumătate, o locuinţă tip bordei semiscufundat în pământ, cu vatră de piatră, semn că teritoriul comunei este unul din arealele binecunoscute ale ţinutului din punct de vedere arheologic. Expoziţia exterioară prezintă şi monumente funerare secuieşti din lemn, cruci şi monumente din piatră. În grădina de două hectare sunt amplasate case secuieşti, porţi, o moară pe apă, câte un exponat din patrimoniul popular construit din Secuime. Casele secuieşti au fost construite din lemn, grinzi, cu acoperiş în două ape, acoperite cu şindrilă. Acestea sunt cu mai multe încăperi, cu asamblare în colţuri, cu pridvor, case mutate din diferite zone ş localităţi ale comitatului Trei Scaune. Casele sunt dotate cu mobilier din aceleaşi timpuri, ustensile şi obiecte contemporane cu ele, ceea ce aduce atmosfera de odinioară în apropiere. Pe valea pârâului Cernat, aşa cum au amintit, au funcţionat multe mori. Moara lui Orosz Simon cu două pietre sau, altfel spus, moara de arpacaş, amplasată în curtea muzeului este cea mai de sus moară de pe partea stângă a Pârâului Mare, mergând spre Baia Csókás.

Tot în curtea muzeului atrag atenţia stupii de albine de diferite forme şi colorate în mod diversificat. Se găsesc printre ei unii agăţaţi de poliţe, împletiţi şi cu chirpici, din rogojină, stupi cu cadre de diferite dimensiuni, pive sculptate în forme omeneşti din lemn de salcie, de plop sau de tei, scorburi de lemn. În Secuime are o mare tradiţie ridicarea porţilor secuieşti, astfel în grădina muzeului sunt expuse câteva exemplare specifice, cu legături stânse, care prin vechimea şi calitatea lor sunt de o valoare muzeală deosebită. Printre lucrurile expuse în curtea exterioră este secţia de maşini şi utilaje agricole. Cele mai vechi exponate sunt câteva pluguri de lemn, hârleţe de lemn, furci, tăvăluguri, grape, toate din lemn, sape ornamentate, farnaşamente de cal, zăbale, clopoţei şi talăngi; pluguri cu suport din lemn şi acoperite cu lamă din tablă, greble cu profiluri ascuţite şi altele, toate din secolul al 18-lea. Multe tipuri de plug, tăvălug, grapă, prăşitor şi maşină de recoltat cartofi au fost salvate pentru cei din generaţiile viitoare. Mândria muzeului este plugul inventat de renumitul fiu al satului, plugul de fier al lui Végh. În Cernat au ajuns pe la 1887 primele garnituri de maşini agricole acţionate de aburi din Anglia, Germania, Monarhia Austro-Ungară, excluzând astfel vechile ustensile manuale şi cele acţionate de forţă animală, folosite pentru treierat. S-au menţionat trei maşini cu abur în sat între cele două războaie mondiale, actualmente muzeul se poate mândri cu zece maşini cu aburi şi paisprezece maşini de treierat, fabricate în mare parte la Budapesta, în Prima Fabrică Maghiară de Maşini Mecanice, în Fabrica Căilor Ferate Regale Maghiare sau în renumita Fabrică Mecanică Hofherr-Schrantz. Printre curiozităţile muzeului putem aminti cele şase tipuri de treierătoare de trifoi, ciururi de linte, maşini de împrăştiat îngrăşăminte chimice folosite în perioada interbelică, triere autohtone şi străine, precum şi selectoare. O altă curiozitate a expoziţiei reprezintă motoarele cu un singur cilindru, diesel sau pe benzină, cu capacitate mică, de unu, doi, patru, şase sau opt cai putere, din care se pot vedea patruzecişicinci de exponate. Dintre tractoarele vremii muzeul păstrează patru exponate, unul pe bază de petrol lampant, Fondson de fabricaţie americană, un McCormick şi două de fabricaţie ungurească Hofherr-Schrantz-Clayton-Shuttleworth. Printre exponate mai sunt tăvălug de fier, grape de scos iarbă, sape mecanice, maşini de prăşit şi de cosit, maşini de secerat, de secerat-legat, de scos cartofi, grape cu disc de la începutul secolului trecut, diferite tipuri de ciururi pentru linte. 

Deosebite şi valoroase sunt exponatele din industria maghiară de turnătorie. Primei expoziţii naţionale de fier turnat de la muzeul din Cernat vizitatorii i-au dat denumirea de Muzeul de Sobe. Acest material ce prezintă cu precădere sobele din fontă din partea a doua a secolului al 19-lea, perioadă în care această industrie îmbinată cu arta plastică era în înflorire, provine de pe teritoriul Ungariei istorice, dar mai ales din atelierele siderurgice din teritoriile pierdute după Trianon. În total sunt 78 de sobe expuse în trei încăperi ale pivniţei conacului Damokos. Cele mai vechi exponate datează din secolele 17-18, marea parte a lor fiind fabricată în secolul al 19-lea.

"Istoria Radioului în Trei Scaune" este denumirea secţiei de receptoare radio, secţie deschisă în 2004, care conţine pe lângă aparate de radio şi telegraf Morse, microcentrală telefonică, duzini de telefoane, şase gramofoane, patru patefoane, o mulţime de magnetofoane, televizoare şi discuri de bachelită. Toate ţările fabricante de receptoare radio sunt reprezentate de staţii de emisie şi recepţie. Printre cele mai cunoscute fabrici sunt reprezentate, din Ungaria, Standard, Orion sau Videoton, olandeza Philips, Grundig şi Telefunken din Germania, Tesla cehă, toate cu una-două exponate. Cele mai vechi sunt cele Philips şi Orion cu detector cu cristal şi cască din anii 1920-30.