Mănăstirea Hodoş - Bodrog Zădăreni

Mănăstirea Hodoş - Bodrog

După o veche tradiţie, mânăstirea a luat fiinţă în urma descoperirii unei icoane a Maicii Domnului cu Pruncul Iisus. Tradiţia ne istoriseşte cum un taur din turma unui păstor a scos cu coarnele dintr-o movilă de pământ Icoana "făcătoare de minuni" a Maicii Domnului, pe acel loc credincioşii construind o bisericuţă unde s-a păstrat icoana, acesta fiind doar începutul mânăstirii.

Cercetarile arheologice făcute în anul 1976 au descoperit în incinta mânăstirii mai multe vestigii care dovedesc existenţa unei aşezări monahale pe acest loc încă de la începutul mileniului II. Denumirea de Hodoş vine de la cuvântul slav "hudus" care înseamnă: sărbătoresc, măiestos. Tradiţia precizează că Hodoş ar fi fost numele taurului care a descoperit icoana Maicii Domnului. Denumirea de Bodrog vrea să desemneze locul ei printre ape, denumiri pe care le au şi cele două sate: Bodrogu Vechi şi Bodrogu Nou.

Prima atestare documentară cunoscută, o avem din anul 1177, într-o diploma dată de regele Bela al III-lea, în care Mânăstirea Hodoş - Bodrog este menţionată ca având proprietate, fiind nominalizaţi şi vecinii pe care-i avea atunci; dar vechimea ei este cu mult mai mare, după cum afirmă şi unii istorici locali, cum ar fi Ladislau Naghy de Peretsenyi, prietenul lui Gheorghe Şincai, care spune că în Mânăstirea Hodoşului au locuit, pe vremea ducelui Ahtum, la începutul sec. XI, călugări "greci" de rit răsăritean.