Mănăstirea Pangaraţi Păngăraţi

Mănăstirea Pângăraţi

Istoricul mănăstirii este în multe privinţe asemănător cu cel al Bisericanilor; şi aici s-a construit o veche sihăstrie a unor călugări veniţi de la mănăstirea Bistriţa în timpul domniei lui Iliaş voievod, fiul lui Alexandru cel Bun. Monahul Simion căruia i se atribuie constituirea acestei sihăstrii s-a străduit ca şi Iosif de la Bisericani să ridice o biserică din lemn după obiceiul împământenit şi va reuşi se pare cu ajutorul lui Ştefan cel Mare durând lăcaşul pe locul unde se află şi astăzi, într-o poiană de pe coasta împădurită a muntelui Păru.
Distrusă de un incendiu în urma celei de-a doua expediţii pe care turcii au întreprins-o în Moldova pentru a răzbuna înfrângerea de la Vaslui, biserica a fost reconstruită din piatră în intervalul 1552-1558 de Alexandru Lăpuşneanu.

Ştiaţi că?

Originalitatea lăcaşului de cult e dată de supraetajarea a două biserici în acelaşi interior; tainiţa construită la subsol de Alexandru Lăpuşneanu a fost transformată în 1806 de egumenul Macarie într-o biserică aparte (conform altor teorii ea este lucrarea datată în 1642 aparţinând vistierului Dumitru Şoldan) în care se oficiu slujba pentru deţinuţi, după ce în mănăstire a fost amenajat un penitenciar; biserica de la demisol este legată de cea de deasupra printr-o scară semicirculară. Doar în cazul bisericii Sfântul Ioan Botezătorul de la Suceava mai găsim o asemenea suprapunere a două lăcaşuri de cult. După 1863 viaţa monahală s-a stins treptat iar aici au funcţionat succesiv un penitenciar, un spital militar, un sanatoriu TBC, o staţiune de cercetări geografice, geologice şi biologice şi un depozit de plante medicinale (după 1991 mănăstirea a revenit la viaţă).