Turism Religios In Oravita Oraviţa

Biserica romano-catolica:
In anul 1718 s-au aşezat pe versantul vestic al văii Oraviţei, primii colonişti tirolezi. Ei şi-au construit o bisericuţă din lemn Kisslinger în Kreuzwiese sau Poiana în cruce, (după încrucişarea a mai multor drumuri). Datorită acestei denumiri a poienii credincioşii romano-catolici au luat ca şi sărbătoare primordială a lor ziua de 14 septembrie, Înălţarea Sfintei Cruci. În acelaşi an din ordinul împăratului Karol VI a fost depusă piatra de temelie, iar în 1722 a fost terminată actuala biserică, în locul celei arse de turci. La sfinţire împăratul a donat bisericii o aşchie din lemnul Crucii lui Cristos, adusă de la Ierusalim. Tabloul altarului principal Răstignirea Domnului nostru Isus Cristos a fost realizat în 1774 de pictorul Franz Wagenschon. În 14 septembrie ani, de-a rândul coloniştii tirolezi şi mai apoi întreaga populaţie romano-catolică după Sfânta Liturghie urcau în procesiune la bisericuţa Kreuzwiese. Sfânta liturghie de hram se celebrează şi în prezent, sărbătoarea tradiţionala Kirchweich fiind unul dintre cele mai importante momente din viaţa spirituală a comunităţii catolice a germanilor din Banatul Montan.

Mănăstirea Călugăra este un aşezământ monahal de călugări. Comoara cea nepreţuită a mănăstirii este icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, care ascultă neputinţele şi necazurile oamenilor, revărsând asupra celor care vin mângâiere, alinare şi binecuvântare. O întâmplare minunată legată de această icoană a fost consemnată într-o cronică veche. Icoana, spune cronica, a fost luată de credincioşi şi dusă în biserica din Oraviţa, dar după două zile icoana dispăruse din locul de unde fusese pusă spre închinare, întorcându-se în peşteră fără ca mâna omenească să o fi atins. Această minune l-a determinat pe tânărul teolog Alexie Nedici să intre în cinul monahal fără acordul părinţilor lui, ctitorind aici, în anul 1858, această mănăstire pentru alinarea setei de Dumnezeu a pustnicilor.
Odată cu trecerea timpului s-au remarcat numeroase minuni, dintre care amintim: o femeie oarbă din naştere şi-a recăpătat vederea complet. Prima ei rugăminte adresată celor din jur a fost să-i aducă copilul să-l vadă întâia oară; un om care era paralizat s-a vindecat pe când dormea lângă biserică. În vis a auzit-o pe Maica Domnului poruncindu-i să înconjoare biserica de trei ori, iar el trezindu-se, a constatat sub privirile mirate ale tuturor că putea merge.

Istoria bisericii Maria Ciclova dar şi un tablou aflat in lăcaş consemnează una dintre minunile săvârşite aici de Sfânta Fecioară. În 1854, fetiţa lui Karol Windberger, administratorul bisericii, a căzut de pe stanca pe care se situează biserica. Mama ei s-a rugat fierbinte Sfintei Fecioare de la Ciclova şi fetiţa a scăpat cu viaţă. Familia epitropului a donat Bisericii Maria Ciclova, drept mulţumire, pictura în ulei care înfăţişează aceasta întâmplare minunată, tablou pe care îl puteţi vedea şi astăzi.

Biserica ortodoxă Sf. Ilie Tezviteanul din Oraviţa Română de odinioară, a fost întemeiată în 1743, pe locul unei vechi mănăstiri construite de călugării care proveneau de la mănăstirea Mărcunea de lângă Ogradena (localitate dispărută odată cu apariţia lacului pe Dunăre). Ei s-au refugiat aici de frica turcilor după lupta de la Kossovopolje (1389).


Biserica ortodoxă Adormirea Maicii Domnului din Oraviţa:
Înfiinţarea acestei biserici este strâns legată de istoria oraşului care în trecutul îndepărtat a fost sub stăpânire austro-ungară. Construcţia a început în anul 1781 şi a fost finalizată în anul 1784, pe terenul donat de Hagi Nicolae Dimitrie. În perioada 1737-1739, în urma războiului cu turcii, prin pacea de la Belgrad, din 1739, Austria pierde Banatul Sârbesc şi Banatul Craiovei. De groaza turcilor mulţi dintre coloniştii aduşi au fugit şi intreprinderile industriale au stagnat ori s-au dizolvat. Din nou vor fi aduşi colonişti, de data aceasta din Oltenia şi Muntenia. Existând o oarecare diversificare a muncii, standardul de viaţă a crescut simţindu-se nevoia unui comerţ intens cu care se vor ocupa românii macedoneni care au emigrat în Oraviţa în 1760-1770. Indusrializarea zonei şi creşterea numărului de locuitori, l-a determinat a face comerţ aici pe unul dintre aceşti colonişti, macedoneanul Hagi Nicolae Dimitrie, din oraşul macedonean Castoria. El vine cu iniţiativa de a construi această biserică în Oraviţa Montană şi, pe lângă terenul donat, el contribuie cu cea mai mare sumă de bani pentru construire.

Biserica greco-catolică din Oraviţa a fost construită în anul 1887, cu ajutorul credincioşilor care au girat cu casele, terenurile sau gospodăriile lor pentru a se împrumuta şi a construi biserica.

Mănăstirea Nera este aşezată în apropierea localităţii Sasca Montană, pe malul stâng al râului Nera, la 20 km de Oraviţa, în Munţii Locvei. Aşezământul monahal apare la iniţiativa şi prin strădaniile Domnului Dr. Chirilă Ioan, originar din Slatina-Nera şi fost director al Asociaţiei Christiana din Bucureşti. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât, prin decizia de înfiinţare a mănăstirii, dată la 19 iulie 1994, ca biserica mănăstirească să fie închinată Sfintei Cuvioase Paraschiva. Emilian Birdaş, episcop al Caransebeşului în perioada 1994-1996, a pus piatra de temelie a aşezământului monahal în 14 octombrie 1994, iar în toamna aceluiaşi an a fost numită ca stareţă rasofora Nicodima Moisă.
Prin efortul maicilor şi cu bunăvoinţa oamenilor, în cursul aceluiaşi an au început lucrările de construcţie la biserica mănăstirii. Biserica este din lemn, are un plan triconic şi se aseamănă stilului moldovenesc. Grinzile sunt îmbinate în coadă de rândunică, spaţiul bisericii este compartimentat în naos, pronaos şi pridvor închis. Naosul cu absidele foarte largi este mai spaţios decât pronaosul de care se delimitează prin pereţi marginali din lemn, susţinuţi de stâlpi sculptaţi; catapeteasma este din lemn sculptat, În anul următor (1995), a fost ridicată o clădire ce cuprinde chiliile maicilor şi atelierul de plante medicinale.

În 14 octombrie 1997, la hramul mănăstirii, a avut loc sfinţirea bisericii de către PS dr. Laurenţiu Streza al Caransebeşului, în prezent mitropolit al Ardealului. Cu acest prilej a fost înmânată o diplomă de cinstire Domnului Dr. Pavel Chirilă, principalul ctitor al acestui lăcaş monahal.

La 5 octombrie 2001 mănăstirea Nera a primit în dar, din partea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, pe atunci mitropolit al Moldovei şi Bucovinei, un rând din veşmintele folosite la acoperirea sfintelor moaşte ale Preacuvioasei Parascheva.

Preasfinţitul Părinte Episcop Lucian al Caransebeşului, în anul 2007, a pus piatra de temelie la paraclisul de iarnă al mănăstirii cu hramul Bunavestire (25 martie). S-au mai construit un corp de chilii, arhondaric, trapeză şi ateliere pentru îndeletnicirile călugăriţelor (pictură, sculptură etc.).

În prezent, mănăstirea găzduieşte peste 80 de vieţuitoare. Pe lângă activitatea gospodărească, obştea mănăstirii a iniţiat, cu binecuvântarea chriarhului, un proiect social ce prevede construirea unui azil pentru bătrâni. În mănăstire se prepară şi produse naturiste pentru tratarea unor afecţiuni trupeşti, dar şi pentru consum alimentar. Produsele naturiste (ceaiuri, tincturi, alimente) sunt comercializate în magazinul mănăstirii şi în toate magazinele bisericeşti ale Episcopiei Caransebeşului. Mănăstirea are o frumoasă bibliotecă, ateliere de pictură, de litografie şi de sculptură în lemn.
Hram: „Cuvioasa Paraschiva” (14 octombrie)
Adresa: Com. Sasca Montană, jud. Caraş-Severin
Numărul de vieţuitori: 80 (viaţă de obşte)
Acces rutier: D.N. 57 pe Ruta Oraviţa – Instersecţia de la Ciuchici – Macovişte – Sasca Montană, apoi pe drum forestier 2 km
Acces feroviar: Oraviţa
Posibilităţi de cazare: 8 persoane
Stareţă: Monahia Dositea Constantin
Telefon: 0723.865.296 (http://www.episcopiacaransebesului.ro/)