Lacul Fără Fund Tomeşti

Despre formarea Lacul fără fund există o legendă relatată de locuitorii regiunii. Deoarece şi locuitorii de la Sândominic au contribuit la construcţia bisericii, şi nu toate satele au avut un preot, oamenii au mers la biserica aflată la Tomeşti. După un timp oamenii de la Sândominic nu au mai fost nevoiţi să meargă într-un alt sat, însă şi-au revendicat partea din biserică. Au venit cei de la Sândominic să ceară limbile clopotelor, pentru ca cei din Tomeşti să nu poată trage clopotul, însă clopotarul de la Tomeşti le-a ascuns. Când au intrat primarii celor două sate şi l-au întrebat unde a ascuns limbile clopotelor, clopotarul a răspuns: „ să mă scufund acum dacă sunt la mine.” În acel moment casa s-a cutremurat, iar primarii abia au putut scăpa, casa scufundându-se, iar în locul acesteia s-a format un lac fără fund. Astfel este povestită această povestire, legendă de către locuitorii Sândominicului. Ei spun legenda astfel încât sfârşitul să fie în favoarea lor. Varianta celor de la Tomeşti diferă în faptul că ei consideră că clopotarul s-a plictisit de trasul clopotelor şi din acest motiv a ascuns limbile clopotelor. Desigur, legenda nu are o bază reală, însă la vechile reuniuni a fost povestită cu plăcere de către localnici.

Ceea ce este adevărat e că Lacul fără Fund este acolo la hotarul satului Tomeşti în apropierea Turnului ciunt. Este un lac cu diametrul de 12-15 metri, a cărei temperatură este de 16 C atât vara cât şi iarna. Conform credinţei populare, dacă în pârâul subteran de la Sândominic se aruncă o raţă, aceasta apare în Lacul fără Fund. Tot localnicii susţin, că în apropierea lacului se poate auzi o voce scâncitoare care vine din fundul lacului. Ei sunt de părere că clopotarul nu îşi găseşte liniştea sufletească, bocetul fiind al lui.

Orbán Balázs scrie următoarele despre lac: „ Această oglindă de apă cu circumferinţa de 70 de paşi este una dintre cele mai bogate şi mai frumoase izvoare ale noastre; în mijlocul ei se află o mică insulă plutitoare plină cu plante acvatice luxuriante şi arini minusculi, care pluteşte, se învârte şi înoată  în funcţie de direcţia vântului ca un minunat buchet din flori viu colorate. Lacul fără Fund are o adâncime de doi-trei stânjeni chiar şi la margine, dar se spune că la mijloc nu s-a putut atinge fundul nici cu o frânghie de 50 de stânjeni. Din acest mic lac minunat porneşte pârâul denumit Hőviz (cu toate că lacul este alimentat numai de o mică vână de apă), iar acest pârâu este atât de bogat în apă, încât în satul aflat la numai un sfert de oră de aici învârte deja o moară, şi are o temperatură atât de ridicată încât nu îngheaţă niciodată, nici iarna.