Ilieni

ILIENI

Satul Ilieni se află situată pe valea pârâului Ilieni ce izvorăşte din Munţii Baraolt, pe malul drept al râului Olt, la o altitudine de 530–540 m. şi este străbătut de DJ 112 , Sfântu Gheorghe-Braşov. Pe teritoriul acestei localităţi se găseşte un izvor de apă minerală carbogazoasă numit Fântâna Anna.

Prima atestare documentară datează din 1332, aşezarea fiind locuită mult înaite, drept dovadă stau săpăturile arheologice din 1910 de pe malul stâng al pârâului Ilieni, care au descoperit aşezări aparţinând culturilor Starčevo-Criş, Ariuşd-Cucuteni şi Coţofeni. Tot în acel loc se semnalează urma de ziduri de piatră şi vase romane. În pădurea din apropierea satului s-a descoperit o monedă de bilon de la Didius Iulianus.^[3]

Pe malul Oltului, la vest de sat, spre Dobolii de Jos şi Ariuşd, în locul numit "Dealu Mare" s-au găsit o urnă cu patru butoni, o ceaşcă şi fragmente ceramice din a doua epocă a fierului.

Cu prilejul săpăturilor efectuate în anul 1965, în locul numit "Roata de Fier" (Kerekesvas), s-au descoperit fragmente ceramice dacice din sec I î.d.Hr-I e.n.

Începând cu anul 1876, satul Ilieni a aparţinut Comitatului Trei Scaune din Regatul Ungariei, apartenenţă ce se va încheia în anul 1920, odată cu semnarea Tratatului de la Trianon, tratat ce prevedea stabilirea frontierelor Ungariei cu vecinii săi.

În perioada interbelică, localitatea face parte din Judeţul Trei Scaune, iar începând cu anul 1968, după desfinţarea Regiunii Autonome Maghiare, intră sub admininistrarea teritorială a actualului judeţ Covasna.

Satul a fost denumit după Sfântul Ilie al Vechiului Testament, apărând in registrul din 1567 sub denumirea de Ilieni, denumire ce o poartă şi astăzi.

Localitatea a fost un sat minier, aici funcţionând între anii1868-1961 o mină de lignit cu extragere din subteran.

DOBOLII DE JOS

Aşezământul se află la o distanţă relativ mică de comuna Ilieni. Fiind locuit atât  de maghiari cât şi de români, acest sat a avut dintotdeauna semnificaţia unei punţi dintre diferite regiuni şi popoare. Amândouă congregaţiile, cea reformată şi cea ortodoxă, au bisericile lor proprii. Biserica reformată datând din secolul al XVIII-lea se află în centrul aşezământului. În 1944, în timpul luptelor duse de trupele sovietice si române împotriva trupelor hitleriste, biserica a fost lovită de mai multe ori, din această cauză în 1946 ea a fost reconstruită. Turnul bisericii a fost finalizată în 1948. Motivele florale de pe partea din faţă a băncilor au fost realizate de către maestrul Nagy Béla în 1973.

Biserica ortodoxă a fost construită în cinstea Sfântului Dumitru în 1895.

O altă realizare arhitecturală de prestigiu este Conacul Hollaky, construit în secolele al XVII-lea si al XVIII-lea. Clădirea are caracteristicile unei fortăreţe, galeriile, picturile de pe pereţii interiori o fac unică în tot ţinutul Trei Scaune. Frescele care evocă secvenţe ale legendei Sfântului Ladislău au fost realizate de către artistul grafic Varga Nándor Lajos în anii 1930. O altă clădire demnă de menţionat este Casa Reznek-Kósa, care a fost construită în secolul al XIX-lea.

SÂNCRAIU

Aşezământul situat la poalele estice ale Munţilor Baraolt, se află la o distanţă de doar 4 km de Sfântu Gheorghe. Din punct de vedere administrativ, satul aparţine de comuna Ilieni. Pe vârful dealului ce se ridică deasupra satului, se află biserica unitariană, construită în secolul al XV-lea, unde,cu ocazia excavaţiilor făcute la începutul anilor 1990, specialiştii au găsit elemente arhitecturale realizate in stil  

gotic. Biserica este înconjurată de un zid de piatră construit în formă ovală. Cimitirul se situeaza in jurul bisericii, unde se află mormântul lui Kiss Áron (1823-1875), locotenent-colonel, care a participat la Revoluţia din 1848-49. Potrivit legendei, cu ajutorul fierarului local, el a reuşit să confecţioneze  un car care funcţiona automat. De asemena, în cimitirul respectiv vizitatorii pot vedea mormântul lui Sükösd János, locotenent-colonel căzut în luptele din 1848-49, precum şi cel al maiorului Vida Dániel.

Biserica reformată a fost construită în anul 1879 în locul celei anterioare. Un memoriu arhitectural interesant este podul de piatră construit în 1860 peste pârâul Sâncraiu, care este prevăzut cu o arcadă de piatră. In sat se organizează anual concursuri hipice de mare prestigiu.