Boroşneu Mare

BOROŞNEU MARE

Este una dintre importantele aşezări ale judeţului Covasna, fiind situată pe teritoriul fostului Scaun Sepsi. Localitatea se află la ramificaţia din partea stângă a drumului judeţean 121, la 17 km de reşedinţa de judeţ, Sfântu-Gheorghe. Din punct de vedere administrativ de comună mai aparţin: Boroşneu Mic, Leţ, Ţufalău, Dobolii de Sus, Valea Mică. Comuna se află la poalele Muntelui Oltar, casele fiind construite în valea pârâului Boroşneu, care coboară din Munţii Buzăului, la o altitudine de 530-540 metri de la nivelul mării. Numele comunei provine din cuvântul slav-bulgar „ borosnyo", care înseamnă mestecăniş.De fapt aşezarea este amintită prima oară în 1332 sub denumirea de Burizno.

BOROŞNEU MIC

Se află la poalele nordice ale munţilor Buzăului, în valea Pârâului Mare, fiind un aşezământ satelit al comunei Boroşneu Mare. Numele familiilor renumite- Tompa, Damokos si Joós-, care au avut un rol însemnat în viaţa comunităţii în secolul al XIX-lea, astăzi sunt pomenite doar de ruinele boltelor funerare. Pasarela cioplită din piatră a Conacului Damokos (1728), lucrarea fiind efectuată de către Tompa Miklós, se află astăzi în holul Muzeului Naţional Secuiesc.

O personalitate renumită din istoria aşezământului este Nagy Károly (1868-1926), episcop reformat, scriitor cleric.

Sub brazii plantaţi în 1896, placa memorială a locotenentului honved Lisznyói Damó Lajos (1820-1895) ne aminteşte de Revoluţia din 1848-49.

VALEA MICA

Cel mai mic aşezământ din judeţ se află într-o vale ce se întinde la vest de Boroşneu Mic. Numărul locuitorilor,care consideră satul ca domiciliul lor permanent,abia trece de douăzeci. Cele mai frecvente nume locale sunt: Berszán, Handra, Nagy, Kövesdi şi Góga. Câteva case au fost  transformate  în case de vacanţă de către orăşeni. În ciuda mărimii sale mici,  localnicii deosebesc partea de sus si partea de jos a satului.

Curiozitatea satului este Cetatea Bursucului. Potrivit legendei, ea şi-a căpătat numele datorită bursucilor, care îşi avea sălaşul în Várhegy (Chinari). După efectuarea săpăturilor arheologice, specialiştii au adus la suprafaţă obiecte ceramice datând din perioada neolitică şi epoca de fier.

DOBOLII DE SUS

In regiunea Trei Scaune există două aşezăminte purtând numele de Doboli. Ele nu sunt sate învecinate: Dobolii de Jos se află în partea sud-vestică a regiunii, mai precis în valea Oltului, în timp ce Dobolii de Sus se aşterne la poalele muntelui Teleacului. Pădurea de brazi a fost plantată cu ocazia aniversării a 1000 de ani de la înfiinţarea statului maghiar. Dobolii de Sus este un loc renumit în judeţ pentru activitatea localnicilor de cultivare a fructelor.

Biserica reformată locală se evidenţiază prin exteriorul modest în contrast cu interiorul foarte variat şi bogat în elemente arhitecturale de mare valoare. Obiectele decorative făcute între anii 1768 şi 1808 reprezintă diferite stiluri populare.

Satul i-a dat Transilvaniei doi episcopi reformaţi: Borosnyai Lukács János (1694--1760) a îndeplinit această funcţie începând din 1749, la rândul său Bodola János (1754--1836) şi-a desfăşurat activitatea de episcop din 1815.

LEŢ

Aşezământul se află la o distanţă de 4 km de Boroşneu Mare, pe malul drept al Râului Negru. De numele satului se leagă amintirea adunării naţionale din octombrie 1600, care a avut loc dupa eşecul voievodului Mihai Viteazul sprijinit de către secui. Grădiştea de Munte, ce se află în vecinătate, aparţine de Leţ din punct de vedere administrativ începând din anul 1899.

Biserica reformată din sat a fost construită în 1878, iar clădirea impozantă din centru-Casa de Cultură- a fost ridicată în 1908.

Personalităţile importante din istoria satului sunt: Gyárfás Győző (1855--1912), inginer regal al oraşului Sfântu Gheorghe, al numeroaselor planuri de monumente, editorul ziarului Székely Nép (Naţiunea Secuiască; Szacsvai Sándor (1752--1815) editorul ziarului Magyar Hírmondó (Cronica Maghiara); Keresztes Károly (1891--1944) jurist, compozitor, care in 1927 l-a găzduit în casa lui pe compozitorul Bartók Béla.

VARHEGHIU (LEȚ)

În partea centrală a regiunii Trei Scaune, pe malul drept al Râului Negru, se ridică din luncă o formaţiune înaltă. Pe vremuri aici se înălţa o cetate regală,construită cu scopul de a asigura adăpost în timpul atacurilor pecenegilor, în locul căreia principele János Zsigmond a construit cetatea Székely Bánja,după înăbuşirea răscoalei secuieşti din 1562.

 Cetatea din Grădiştea de Munte nu apăra ţara de inamici externi. Scopul existenţei sale a fost supravegherea şi intimidarea secuilor privaţi de libertate. Din această cauză, când în 1599 i s-au alăturat voievodului Mihai Viteazul, secuii din regiunile

Ciuc, Gheorgheni şi cei din regiunea Trei Scaune,pe lângă redobândirea drepturilor strămoşeşti,i-au cerut voievodului şi demolarea cetăţii. Cerinţa le-a fost îndeplinită, şi, cu toate că după lupta de la Mirăslău, cu ocazia adunării naţionale de la Leţ, s-a hotărât reconstrucţia cetăţii, acest plan nu a mai fost pus în aplicare.

Piatra de construcţie, materialul de bază folosit în construirea cetăţii, a fost utilizată mai târziu de către familiile Mikes şi Szentkereszty, în cursul procesului de construire a  fabricii de alcool si a câtorva grajduri. Astăzi se poate vedea doar locul acoperit cu iarbă, unde odinioară fortăreaţa se ridica spre cer.

ŢUFALĂU

Satul se află la sud-vest de Boroşneul Mare, de-alungul autostrăzii care duce spre Covasna. Majoritatea populaţiei este de religie reformată. În vecinătatea bisericii construite in 1855 se află Conacul Veress-Incze, considerat monument istoric, care aşteaptă să fie renovat. În camera sud-estică a casei se află gravată cifra 1794 , ceea ce presupune existenţa unei case mai vechi, căreia i-au fost adăugate camere ulterioare.

În cimitirul satului se află mormântul lui Csia Domokos, luptător căzut în timpul Revoluţiei din 1848, adjunctul lui Gábor Áron, care şi-a slujit superiorul până la ultima răsuflare.