Cheile Baciului Baciu

O altă arie protejată de interes naţional, aflată la o aruncătură de băţ de Cluj-Napoca, sunt Cheile Baciului. Ele ocupă o suprafaţă de cca 3 hectare în nordul Pădurii Hoia, celebra pădure în care se presupune că se petrec fenomene neobişnuite dar şi a cărei încărcătură de mister şi paranormal atrage anual sute de turişti dornici să descopere ineditul.  

Aceste chei sunt înconjurate de copacii cu forme deosebite care fac parte din enigmatica atracţie a Pădurii Hoia.  

Și cum istoria acestor calcare îşi are rădăcinile în epoca eocenă, conform documentaţiilor comunei Baciu, rezervaţia naturală formată după săparea, de-a lungul miilor de secole, a acelor calcare eocene de către pâraiele Valea Lungă şi Valea Popeşti, are o deosebită importanţă geologică, paleontologică şi botanică. Fiecare parte descrisă mai sus îşi are farmecul datorită unor particularităţi precum geologică - abrupturi calcaroase, stâncării, paleontologică- depozite fosiliere, botanică sau floristică - păduri în amestec, vegetaţie de pajişte şi stâncărie.  

Deşi rezervaţia este întinsă pe o bucată mare din teritoriul Pădurii Hoia, Cheile Baciului acoperă doar 500 de metri, cu versanţi asimetrici. Partea sudică, care ne captează atenţia încă de la primul pas, este un amestec de păduri, ierburi şi vegetaţie de stâncă, aranjate într-un mod ciudat, fapt care îi detemină pe mulţi să considere că acestea sunt dovada unei prezenţe supranaturale. Partea de nord este stâncoasă şi abruptă, având prezenţa unor depozite fosiliere şi fiind perfectă pentru micile escalade ale pasionaţilor de căţărări.  

Cheile Baciului sunt oaza de linişte de care ne putem bucura după doar 10 minute de condus. S-a decis păstrarea cât mai naturală a acestei zone, pentru a rămâne o urmă de sălbăticie aproape de inima oraşului şi a fi mereu o opţiune de escapadă din mediul epuizant al junglei urbane. Peisajele sunt o combinaţie între sălbatic şi supranatural. Fiind o rezervaţie  foarte puţin atinsă de mâna oamenilor nu încetează să te surprindă. În amonte de Cheile Baciului, la marginea pădurii, acolo unde doar drumeţii neobosiţi ajung, se află un mic lac natural, nu prea adânc, dar care este precum cireaşa de pe tortul călătorului.