Castelul Rákóczi-Bánffy Din Gilău Gilău

Cetatea pe care o putem admira azi în localitatea Gilău, datează din secolul al XV-lea. Terenul pe care se afla azi construcţia, s-a aflat succesiv în proprietatea episcopiei din Oradea, urmând apoi să revină episcopiei Transilvaniei. La mijlocul secolului al XV-lea, cetatea de la Gilău devine reşedinţa reginei Isabela a Ungariei, însă aceasta suferă multiple modificări pe parcursul anilor, având o succesiune de proprietari. 

Principele Gheorghe Rákóczi al II-lea dispune în anul 1649 transformarea vechii cetăţi medievale într-un castel împunător, îndeplinind funcţia de reşedinţă princiară. Câţiva ani mai târziu, în anul 1911, familia Bánffy reintră în posesia castelului, după o perioadă în care castelul s-a aflat în posesia contelui Losonczi Bánffy Dénes, modificând radical aspectul clădirii. 

În perioada celui de-al Doilea Război Mondial castelul suferă transformări majore, urmând ca în perioada regimului comunist grădina să fie folosită ca oficiu al administraţiei publice. Castelul a găzduit diverse tabere pentru copii, iar până în anul 2002 când Tamás Barcsay revendică castelul, clădirea a fost folosită drept şcoală pentru copiii cu dizabilităţi.  

Dacă vorbim de construcţia castelului, trebuie să ştim că acesta are ca arhitectură stilul Renaşterii Transilvănene, fiind dispus pe două nivele, iar accesul la nivelul superior se realiza folosind una din cele 5 scări existente, trei exterioare şi două interioare.  

Curtea interioară este de dimensiuni impresionante, având forma unui dreptunghi. În fiecare colţ al domeniului regăsim câte un turn, cele patru fiind diferite ca formă şi mărime. În parcul care îngrădeşte edificiul, au fost descoperite ruinele unui castru roman. 

În prezent castelul este retrogedat şi sperăm în viitor o restaurarea castelului, pentru a ne putea bucura din  nou de povestea şi frumuseţea acestei bijuterii a arhitecturii din Transilvania.