Râul Horoaba este un afluent al râului Ialomiţa. Cursul superior al râului este cunoscut şi sub numele de Râul Bătrâna.
De la Peştera Ialomiţei, poteca o ia pe cursul râului, iar panta devine din ce în ce mai accentuată, specifică Bucegilor. Drumul nu este foarte umblat. La puţin timp după intrarea în vale, încep să se zărească mici cascade, care trebuie ocolite. Urmează porţiuni dificile, abrupte, stâncoase, unde este necesar să foloseşti coarda pusă la dispoziţie pentru a colorî panta în siguranţă.
Pe traseu sunt Cheile Horoabei, indicate de un panou "Ponorul din Horoaba", Izbucul din Horoaba şi cascada superbă, înaltă de 15-20 de metri, care se urcă pipeptiş. De aici, drumul devine din ce în ce mai dificil. În sensul invers, venind dinspre creste, coborârea se face prin cascadă, printre pereţii foarte apropiaţi, cu ajutorul unui cablu prins pe stânci.
Izbucul din Horoaba, care nu se vede direct din potecă, este ascuns dincolo de un val de pământ.
Dumul la urcare continuă cu o potecă pe stâncă foarte îngustă, cu prăpastie în dreapta. În stâncă sunt prinse cabluri de care te poţi ajuta. Treci prin tuneluri în stâncă, traversezi râul, lucru complicat dacă nivelul apei este ridicat. Poteca trece prin pădure, apoi prin jepi, urmând firul văii, care se îngustează. Totul de deschide într-o poiană. Sus, de pe culme, se văd vârfurile Bucegilor şi Piatra Craiului.
Traseul are râpe adânci, poteci cu înclinaţie foarte mare, unde trebuie folosite şi mâinile, ochiuri de apă adânci de peste un metru, care trebuie trecute. Trebuie să mai ştii că traseul nu este marcat în totalitate şi că este, de fapt, interzis turiştilor, deoarece este foarte greu şi periculos. Traseul care pleacă de la Padina - Valea Horoabei şi ocolirea prin Şaua Strunga înapoi la cabana Padina durează aproximativ patru ore pentru un turist experimentat, cu condiţie fizică. La Padina se poate ajunge cu maşina.
Tot în Valea Horoabei există un monument al naturii, Peştera Corora, de 307 ha.