Catedrala Episcopală Calvină Cluj-Napoca

Ordinul franciscan minorit primeşte în anul 1486 pe Uliţa Lupilor ( actuala stradă Mihail Kogălniceanu) un spaţiu din partea municipalităţii. Cu sprijinul financiar al regelui Matei Corvin, la intervenţia căruia au primit terenul, franciscanii ridică o biserică impunătoare în stilul goticului târziu. Arhitectul ce a supervizat lucrarea a fost un călugăr, specialist în realizarea unor astfel de edificii. Biserica cu hramul Sf. Maria a fost finalizată în anul 1516, în timpul Reformei fiind părăsită, iar apoi preluată de iezuiţi. După anii 1600 este distrusă, ea fiind refăcută conform proiectului iniţial de către principele Gheorghe Rákóczi al II-lea. Specialişti în stilul gotic sunt aduşi din zona Țărilor Baltice pentru a reface bolţile ogivale. Odată refăcută, biserica devine catedrala Bisericii Reformat Calvine din Transilvania.  

Biserica este o construcţie clasică a stilului gotic, de tip sală, cu sisteme de bolte în formă de stea. Cel mai important obiect de artă îl reprezintă amvonul din secolul al XVII-lea, opera unui sculptor polonez. Una din cele două orgi este una din cele mai mari din Transilvania. Ea este funcţională, pe perioada verii fiind folosită săptămânal pentru concerte de muzică clasică. În interiorul bisericii este expusă cea mai importantă colecţie de blazoane funerare a aristrocraţiei maghiare a Transilvaniei. Biserica este necropola princiară a ultimilor doi principi ai Transilvaniei, Mihail Apafi I şi Mihail Apafi II, care sunt îngropaţi împreună cu soţiile lor în interiorul acestei catedrale.