Biserica În Stil Rusesc Sfântul Nicolae Roznov

Biserica în stil rusesc Sfântul Nicolae de la Roznov înălţată de colonelul Gheorghe Ruset între 1884-1892

Edificiul reţine atenţia atât prin proporţiile sale monumentale, cât şi prin arhitectura sa neobişnuită ce nu are nimic comun cu lăcaşurile de cult specific moldoveneşti, fiind parcă decupat dintr-un peisaj al nesfârşitelor întinderi ruseşti. Această înfăţişare neobişnuită a bisericii este pe deplin explicabilă dacă avem în vedere tradiţionalele legături ale familiei Roznovanu cu nobilimea rusă şi familia ţarului, la care se adaugă şi faptul că însuşi ctitorul a urmat şcoala de ofiţeri din Petersburg, fiind un profund cunoscător şi un mare admirator al civilizaţiei slavilor orientali. Iată de ce, atunci când s-a pus problema înlocuirii vechiului lăcaş ridicat în 1759 de paharnicul Nicolae Ruset Roznovanu - ruinat de vreme şi de evenimentele potrivnice pe care le cunoscuse ţara - colonelul Gheorghe Roznovanu a apelat la serviciile cunoscutului arhitect rus Nikolai Vladimirovici Sultanoff, care a şi întocmit planurile construcţiei.

Clădirea are forma unei cruci cu braţele egale, fiind cu piatră la exterior, ceea ce îi conferă o notă austeră şi de masivitate. Acoperişul supraînălţat este dominat de o turlă bulbată, specifică bisericilor ruseşti, şi bogat ornamentată cu trei şiruri de acolade în piatră, ale căror dimensiuni descresc spre baza turlei. Temelia înaltă a permis construirea unui subsol spaţios care îndeplineşte funcţia de criptă funerară, adăpostind mormintele familiei Roznovanu, iar absidele laterale, de formă semicirculară, prezintă câte trei ferestre cu chenare de piatră în relief şi timpane cu acolade trilobate.
Intrarea în edificiu are un aspect monumental, fiind precedată de două scări impunătoare; ea are forma unui arc susţinut lateral de masive coloane de piatră încastrate în zidul faţadei şi are deasupra o clopotniţă deschisă. Aceasta adăposteşte cele 10 clopote - 7 mici, unul mare şi două egale, care ţin nota sol după fiecare notă. Se interpretează gama în combinaţie cu cele două şi clopotul mare. Se spune că astfel, rezultă refrenul colonelului Roznovanu pentru că aşa şi-a dorit acesta, să realizeze ceva melodic. E o combinaţie între linii melodice greceşti şi rusească, moscovită. Dintr-un pridvor închis, situat pe axul altarului, se intră direct în naosul bisericii, alungit pe orizontală cu spaţiile celor două abside laterale. Întreaga zonă centrală este acoperită de o cupolă sferică din care ţâşneşte cilindrul turlei, în timp ce absidele laterale, împreună cu cea a altarului, prezintă bolţi semisferice.
Nici catapeteasma nu se încadrează canoanelor obişnuite, fiind executată la Moscova, din bronz aurit, între anii 1890-1892. Ea frapează prin opulenţa şi strălucirea ornamentaţiei, asigurând, totodată, un anume echilibru întregului spaţiu interior.