CATEDRALA ROMANO-CATOLICĂ „ÎNĂLŢAREA FECIOAREI
MARIA”(BASILICA MINOR)
Clădirea catedralei este opera arhitectului vienez Franz Anton
Hillebrandt, cel care a acceptat propunerea Episcopului Pál Forgács de a o
construi. Interesant de semnalat este faptul că, incepand din anul 1750 şi până
în 1 mai 1752, când se pune piatra de temelie, numele arhitectului austriac
este omniprezent, însă, din acest moment, el dispare şi este înlocuit de cel al
constructorului italian Giovanni Battista Ricca, cel care introduce elemente
inspirate din biserica „Il Gesu” a lui Vignole.
Catedrala este compusă dintr-o navă principala, două navete secundare,
în interior are o orgă, funcţională şi azi, ce datează din anul 1780. Ceea
ce este şi mai important este faptul că
aceasta a fost donată catedralei de către împărăteasa habsburgică Maria Tereza.
După moartea arhitectului italian in anul 1756, lucrările se întrerup şi vor fi
continuate de arhitectul italian, Domenico Luchini, iar din 1762, o dată cu
începerea lucrărilor la palatul episcopal, de Johann Michael Neuman. După mai
multe modificări de planuri şi stagnări ale lucrărilor, în vara anului 1779
lucrările iau sfârşit. Un an mai târziu, pe 25 iunie 1780, are loc sfinţirea
lăcaşului de cult.
Printre obiectele preţioase pe care le adăposteşte amintim: pietrele
tombale în stil gotic şi renascentist aparţinând vechii catedrale din Cetatea
Oradea, precum şi herma cu moaştele Sfântului Ladislau I – Taumaturgul.
Accesul spre acest lăcaş de
cult se poate face pe poarta ce dă în naosul catedralei, dincolo de gardul care
împrejmuieşte parcul palatului, spre Șirul Canonicilor.