Ruinele Cetăţii Feldioara Feldioara

Cetatea, din care mai există doar ruinele, se găseste în extremitatea sudică a platoului pe care se află Feldioara. Teritoriul este delimitat printr-un şanţ de apărare, nu prea adânc, săpat în epoca medievală. Cetatea, care are un aspect medieval târziu, caracteristic secolelor XIV-XV, mai păstrează încă 2 turnuri aflate în ruină, legate de ziduri de apărare.
Deşi în perioada ei de glorie, cetatea avea puternice ziduri de piatră şi cărămidă, în unele locuri întăritura ajungând pana la 2 m, din ea s-au mai păstrat: turnul de N-V, aproape întreg, fantâna din mijloc, astăzi astupata, temelia de piatra a capelei, precum şi o buna parte din pivniţă.
Cetatea este importantă doar pentru cavalerii teutoni şi pentru saşii ce le-au urmat, ci şi pentru istoria românilor.

Astfel, in anul 1526, intre Ioan Zapolya, voievodul Transilvaniei, ales rege al Ungariei la 10 noiembrie, si Ferdinand de Habsburg, fratele împăratului Germaniei, Carol Quintul, proclamat rege la 17 decembrie, urmau să hotărască armele. Solicitat de amândouă taberele, Petru Rareş a stat câtva timp in cumpănă, apoi s-a decis să-l sprijine pe Zapolya. Drept care voievodul Moldovei a incheiat cu cel al Transilvaniei o invoiala, prin care primul. Petru Rareş se obliga să-i aducă la ascultare pe susţinătorii lui Ferdinand, primind in schimb Bistriţa si Rodna, cu ţinuturile înconjurătoare si veniturile, precum si confirmarea stăpânirii pentru Ciceu si Cetatea de Baltă, vechi posesiuni ale domnitorilor moldoveni. Ca urmare, in anul 1529 au avut loc trei expediţii ale oastei moldoveneşti peste munţi. A treia luptă s-a dat la Feldioara, la 22 iunie, lângă apa Bârsei.