Catedrala Episcopală Calvină Cluj-Napoca

În anul 1486, pe strada Lupilor, actuala stradă M. Kogălniceanu, lângă bastionul croitorilor, municipalitatea oferă un spaţiu ordinului franciscan-minorit la cererea regelui Matei Corvin. Acesta sprijină financiar ridicarea mănăstirii şi trimite un călugăr-arhitect, specialist recunoscut în stilul gotic al acelor vremuri, să supervizeze lucrările. Biserica cu hramul Fecioara Maria şi clădirile adiacente au fost terminate în anul 1516. Reforma cuprinde Clujul, călugării şi clericii romano-catolici sunt alungaţi din oraş şi, până în 1580, aşezământul rămâne pustiu, fiind preluat apoi de ordinul iezuit.

Începând cu anul 1603, majoritatea edificiilor catolice, în principal cele iezuite, sunt distruse de către unitarieni.

În anul 1638, principele Gheorghe Rakoczi decide să refacă biserica conform proiectului iniţial, în acest scop fiind nevoit să aducă meşteri din zona Mării Baltice, experţi în bolţi ogivale. Biserica este o construcţie gotică de tip sală, cu un sistem de bolte gotice în formă de stea.

Cel mai important obiect de artă al catedralei este amvonul, datând din secolul al XVII-lea. Ultimii doi principi ai Transilvaniei - Mihail Apafi I şi Mihail Apafi II, împreună cu soţiile lor, sunt îngropaţi în interiorul acestei catedrale.