INFORMAŢII GENERALE
DESPRE ORAŞUL TIMIŞOARA |
|
Scurt istoric al
oraşului Timişoara |
|
Prima atestare
documentară a localităţii Timişoara este destul de controversată, aceasta
fiind plasată de specialişti fie în 1212, fie în 1266. În 1175 este menţionat
comitatul Timiş, dar sursele nu menţionează care este centrul economic şi
administrativ al acestuia. |
Cunoscută ca Cetate - Castrum Temesiense - situată la răscrucea
drumurilor comerciale şi militare, devenind obiectiv principal al disputei
dintre turci şi austrieci şi mai apoi ravnită de burgezia şi aristocraţia
maghiară - Timişoara s-a dezvoltat urbanistic în jurul nucleului fortificat
începând din sec. XVIII lea. Între anii 1315-1323 regele Carol |
Robert de Anjou îşi stabileşte în cetatea Timişoara reşedinţa
regală. |
|
Colonizarea Banatului
face din Timişoara un adevărat centru multicultural şi multiconfesional.
Construcţia canalului navigabil Bega dă un avânt puternic dezvoltării
economice şi a comerţului. Oraşul cunoaşte o perioadă de înflorire fără
precedent, ajungând să primească numele de "Mica Vienă" ca
recunoaştere a importanţei şi frumuseţii lui. În 1919, |
Banatul se uneşte cu
România şi în Timişoara se instaurează pentru prima dată administraţia
română. Ocupaţia sovietică postbelică marchează începutul perioadei
comuniste, perioadă care ia sfârşit în 1989 odată cu Revoluţia anticomunistă:
revoluţie pornită tocmai din oraşul de pe Bega. |
|
|
|
Aşezare |
|
Municipiul Timişoara
este aşezat la intersecţia paralelei de 45°47 latitudine nordică, cu
meridianul de 21°17 longitudine estică, aflându-se, ca poziţie matematică,
în emisfera nordică, la distanţe aproape egale de polul nord şi de ecuator şi
în emisfera estică, în fusul orar al Europei Centrale. |
|
Suprafaţă |
|
130.5 km² |
|
Populaţie |
|
317 660 locuitori |
|
Relieful |
|
Privit în ansamblu,
relieful zonei Timişoara este de o remarcabilă monotonie, netezimea
suprafeţei de câmpie nefiind întreruptă decât de albia slab adâncită a râului
Bega (realizată artificial, prin canalizare). În detaliu însă, relieful
oraşului şi al împrejurimilor sale prezintă o serie de particularităţi
locale, exprimate altimetric prin denivelări, totuşi modeste, care nu
depăşesc nicăieri 2-3 m. În vatra oraşului Timişoara cea mai înaltă cotă se
află în partea de nord-est, în cartierul Între Vii, la 95 m, iar punctul
cel mai coborât la 84 m., în vestul cartierului Mehala (Ronat). |
|
Clima |
|
Temperatura medie a
anului este situată în jurul a +11 grade Celsius, cea mai caldă luna fiind
iulie, cu 21,6 grade C, iar cea mai rece ianuarie cu o medie de -1,2 grade C.
Influenţele mediteraneene se simt în ceea ce priveşte precipitaţiile, media
anuală ajungând la 630-640 mm. |
|
Cursurile de apă |
|
Timişoara este
asezată în sud-estul Câmpiei Panonice, în zona de divagare a râurilor Timiş
şi Bega. |
|
ATRACŢII TURISTICE |
|
|
Rezervaţii naturale: |
|
Parcul Bazoş: la 15 km S-E de Timişoara se află parcul de la Bazoş, format din
rezervaţia propriu-zisă şi zona din jurul rezervaţiei. Rezervaţia cuprinde
Parcul Mare, Parcul American, o seră şi o pepinieră pentru specii exotice.
Aceasta adăposteşte peste 400 de specii de arbuşti exotici de pe 5
continente. |
|
|
Mlaştinile de la
Satchinez: complexul de mlaştini se află la 25 km de
Timişoara, în Câmpia Banatului şi ocupă 40 ha. Rezervaţia adăposteşte circa
25% din speciile păsărilor de apă din ţara noastră, unele dintre acestea
aflate pe cale de dispariţie. Printre speciile rare care trăiesc aici se
numără egreta mică, stâncul roşu , stâncul galben, etc. |
|
|
|
|
|
Punctul Fosilier Rădămăneşti: în Podişul Lipovei, la 10 km de Lugoj se află rezervaţia
geologică "Punctul Fosilifer Rădămăneşti", care adăposteşte o
bogată faună fosilă. Aceasta a fost descoperit în 1870 de T. Fuchus, savant
care a identificat circa 52 de specii de moluşte. Zona ocrotită a făcut
obiectul unei monografii scrise în 1971 de G. Gillet şi Fl. Marinescu. |
|
Monumente istorice şi de arhitectură: |
Bastionul |
|
Bastionul - cunoscute
sub denumirea de Bastion, rămăşiţele cetăţii Timişoara amintesc de
fortificaţiile secolului al XVIII-lea. În prezent, Bastionul adăposteşte
Muzeul de Artă populară unde sunt expuse costume populare, sculpturi în lemn,
ceramică populară, icoane pe sticlă, etc. |
Cetatea Timişoarei |
Ridicată în secolul al XVIII-lea avea trei porţ:
Poarta Ardeleană, Poarta Vieneză şi Poarta Iosefir. |
|
|
Castelul Huniazilor |
Ridicat de Iancu de Hunedoara între anii
1443-1447 pe locul vechiului castel ridicat de Carol de Anjou. În prezent,
castelul adăposteşte colecţiile Muzeului Banatului. |
|
Catedrala
Mitropolitană |
Ridicată în perioada
1936-1946 după planurile arhitectului Ion Trăiănescu. Lăcaşul a fost sfinţit
în 1947, în prezenţa regelui Mihai I. Clădirea a fost construită în stil
bizantin, măsoară 63 m lungime şi 32 m lăţime. Turnul principal şi cupola au
o înălţime de 83 m şi respectiv 16 m. În subsol se află un muzeu unde sunt
expuse diverse obiecte de cult ortodox. |
Teatrul Naţional şi
Opera Română |
Au fost ridicate după planurile
arhitecţilor vienezi Fellner şi Hellmer între anii 1872-1875 în stil
renascentist. |
|
Biserica Romano-Catolică "Sfânta Inimă a
lui Isus" |
A fost construită în
stil neogotic şi a fost terminată în 1919 după planurile arhitectului Karl
Salkovics. |
|
Biserica Sf. Ecaterina |
Ridicată în 1775,
reconstruită în 1889 în stil neobaroc şi a aparţinut iniţial ordinului
franciscan. |
|
Biserica Millenium |
|
A fost ridicată după planurile arhitectului
Ludwig von Ybl, în cinstea comemorării a o mie de ani de la stabilirea
ungurilor în Câmpia Panonică. |
|
Palatul Dicasterial |
Construit în stilul renaşterii italiene între
anii 1850-1854 după modelul Palatului Strozzi din Florenza. |
|
|
Obiective turistice: |
|
Cetatea Timişoarei |
Sinagoga Veche din Fabric |
Biserica Romano-Catolică |
|
Castelul Huniazilor |
|
|
Casa prinţului Eugeniu de Savoia |
|
|
Sinagoga din Cetate |
|
|
Casa Contelui Mercy |
|
|
Mănăstirea Franciscană |
|
|